Adenomul de prostată este o afecțiune frecventă, specifică bărbaților, ce constă în mărirea în volum a prostatei. Prostata este o glandă mică, situată la intersecția dintre aparatul urinar și aparatul reproducător masculin. Glanda trece prin două perioade principale de creștere. Prima este la începutul pubertății, când prostata își dublează dimensiunea. A doua începe în jurul vârstei de 25 de ani și continuă în cea mai mare parte a vieții unui bărbat, ajungând în timp suficient de mare pentru a obstrucționa uretra și cauza probleme urinare, cum ar fi dificultăți de inițiere a micțiunii, incapacitatea vezicii urinare de a se goli complet, urinare cu efort, ajungând chiar până la imposibilitatea de a urina (retenție urinară).
Adenomul de prostată este o afecțiune benignă. Nu reprezintă un cancer și nici nu provoacă apariția cancerului. Cu toate acestea, adenomul de prostată și cancerul de prostată pot apărea în același timp.
Cât de frecvent este adenomul de prostată?
- Adenomul de prostată este cea mai frecventă afecțiune a prostatei la bărbații cu vârsta de peste 50 ani;
- Aproximativ 50% dintre bărbații cu vârste cuprinse între 50 și 60 ani sunt afectați de această patologie și până la 90% dintre bărbații cu vârsta de peste 80 ani;
- Simptomele adenomului de prostată sunt prezente la aproximativ 1 din 4 bărbați până la vârsta de 55 ani și la jumătate dintre bărbații de 75 ani;
- Până la vârsta de 80 de ani, aproximativ 20% până la 30% dintre bărbați prezintă simptome de adenom de prostată suficient de severe pentru a necesita tratament.
Care sunt simptomele adenomului de prostată?
Simptomele specifice adenomului de prostată includ:
- Probleme la inițierea micțiunii (urinării);
- Jet urinar slab sau întrerupt;
- Senzația de golire incompletă a vezicii;
- Nicturie - urinare frecventă în timpul nopții;
- Durere sau senzația de usturime în timpul urinării;
- Urinări frecvente.
Care sunt cauzele adenomului de prostată?
Creșterea în volum a prostatei blochează semnificativ fluxul de urină. În prezent nu se cunoaște cu exactitate cauza măririi prostatei. Cercetătorii cred că un posibil factor ar putea fi schimbările în echilibrul hormonilor sexuali pe măsură ce bărbații îmbătrânesc.
Care sunt factorii de risc pentru adenomul de prostată?
Factorii de risc pentru adenomul de prostată includ:
- Vârsta – adenomul de prostată este frecvent la bărbații de peste 50 ani;
- Istoricul familial – rude de gradul I cu această afecțiune;
- Diabetul și bolile de inimă;
- Obezitatea și sedentarismul;
- Infecțiile urinare;
- Consumul de alcool și fumatul;
- Disfuncția erectilă.
Cum este diagnosticat adenomul de prostată?
Medicul urolog este cel care diagnostichează adenomul de prostată pe baza istoricului medical, examenului fizic și a unor investigații:
- Tușeu rectal - medicul va introduce indexul în orificiul anal prin rect pentru a verifica glanda prostatică; testul arată dacă prostata este mărită sau dacă prezintă anomalii care necesită investigații suplimentare;
- Test PSA – test de sânge ce măsoară nivelul de antigen prostatic specific;
- Teste urodinamice - evaluează cât de bine vezica urinară, sfincterul uretral și uretra stochează și evacuează urina;
- Analize de urină – pentru a depista eventuale infecții urinare;
- Cistoscopie - procedură prin care este examinată uretra și vezica urinară. Un urolog poate folosi cistoscopia pentru a căuta un posibil blocaj sau pietre în tractul urinar;
- Ecografia transrectală/abdominală - urologii folosesc această investigație pentru a măsura dimensiunea prostatei și pentru a căuta orice anomalii, cum ar fi tumorile;
- Biopsie – investigație necesară pentru cazurile în care se suspectează cancerul de prostată.
Cum sunt opțiunile de tratament pentru adenomul de prostată?
Medicul urolog va trata adenomul de prostată în funcție de severitatea simptomelor și de cât de mult afectează acestea viața de zi cu zi a pacientului. Este posibil ca unii bărbați să nu aibă nevoie de tratament pentru o prostată ușor mărită, dacă simptomele lor nu sunt deranjante și nu le afectează calitatea vieții. În aceste cazuri, în loc de tratament, medicul urolog poate monitoriza afecțiunea prin controale regulate. Dacă simptomele devin deranjante sau reprezintă un risc pentru sănătatea pacientului, în astfel de cazuri există mai multe opțiuni de tratament:
- Tratament medicamentos;
- Proceduri minim invazive;
- Tratament chirurgical.
Tratament medicamentos – ajută la micșorarea prostatei sau reducerea simptomelor afecțiunii:
- Alfa-blocante - aceste medicamente relaxează mușchii prostatei și gâtului vezicii urinare pentru a îmbunătăți fluxul de urină și pentru a reduce obstrucționarea vezicii urinare;
- Inhibitori de fosfodiesterază tip 5 - urologii prescriu aceste medicamente pentru ameliorarea simptomelor;
- Inhibitori ai enzimei 5-alfa reductază - aceste medicamente blochează producția de hormon dihidrotestosteron (DHT), care se acumulează în prostată și poate provoca mărirea glandei;
- Medicamente combinate - mai multe studii au arătat că o combinație de două clase de medicamente sunt mai eficiente în ameliorarea simptomelor.
Proceduri minim invazive - pot distruge țesutul mărit de prostată sau lărgi uretra, ceea ce poate ajuta la ameliorarea simptomelor. Există mai multe opțiuni de tratament:
- Aplicarea transureterală a ultrasunetor focalizate de înaltă intensitate (HIFU) – procedură ce ajută la reducerea seminificativă a volumului prostatei; poate fi necesară anestezia generală;
- Termoterapie transuretrală cu microunde (TUMT) – presupune folosirea de doze reduse și sporite de iradiere; procedura ajută la scăderea în volum a prostatei și la îmbunătățirea simptomelor;
- Ablație transureterală cu radiofrecvență (TUNA) – undele radio de frecvență înaltă ajută la distrugerea țesutului prostatic mărit.
Tratament chirurgical - urologii recomandă intervenția chirurgicală când medicamentele și procedurile minim invazive sunt ineficiente, simptomele sunt severe sau dacă au apărut complicații. Intervențiile chirurgicale pentru îndepărtarea țesutului prostatic mărit includ:
- Rezecția transuretrală a prostatei (TURP) – reprezintă standardul de aur în tratarea adenomului de prostată; tehnica presupune îndepărtarea țesutului în exces al prostatei, lărgirea uretrei și permiterea eliminării urinei;
- Adenomectomie deschisă – este indicată în cazul prostatei de dimensiuni mari sau atunci când au apărut complicații. Intervenția presupune îndepăratarea totală sau parțială a prostatei. Adenomectomie deschisă necesită anestezie generală, durata de spitalizare este mai lungă decât în cazul altor proceduri chirurgicale pentru adenomul de prostată, dar și o perioadă mai lungă de recuperare;
- Incizia transuretrală a adenomului de prostată (TUIP) – procedură endoscopică ce se realizează pentru lărgirea uretrei.
La ce complicații poate duce adenomul de prostată?
- Retenție urinară - incapacitatea de a urina. Unii bărbați cu prostata mărită au nevoie de intervenții chirurgicale pentru tratarea retenției urinare;
- Leziuni renale - presiunea din vezica urinară cauzată de retenția urinară poate afecta în mod direct rinichii sau poate permite infecțiilor vezicii urinare să ajungă la rinichi;
- Infecții ale tractului urinar - incapacitatea de a goli complet vezica urinară poate crește riscul de infecție în tractul urinar;
- Litiază vezicală (pietre la vezica urinară) – în general pietrele se formează din cauza incapacității de a goli complet vezica urinară;
- Leziuni ale vezicii urinare - o vezică urinară care nu s-a golit complet se poate lărgi și slăbi în timp. Ca urmare, peretele muscular al vezicii urinare nu se mai contractă corespunzător, ceea ce face mai dificilă golirea completă a vezicii urinare.
Cum poate fi prevenit adenomul de prostată?
Nu există o metodă de a preveni adenomul de prostată. Este important ca pacienții să meargă periodic la medicul urolog pentru examinări.
Bibliografie